Cris Cyborg: “Dacă aş avea oportunitatea, ca McGregor, să fac un meci de box, mi-ar plăcea să fac asta”.

Superfight-ul dintre Floyd Mayweather şi Conor McGregor de vara trecută, a deschis apetitul şi altor luptători pentru meciuri în alte disipline decât cele care i-au consacrat.

La câteva luni de când McGregor a fost făcut KO de Mayweather, Preşedintele UFC Dana White şi-a anunţat planurile pentru Zuffa boxing şi urmează să aibă discuţii cu figuri importante din box pentru a pregăti terenul pentru 2022.

Cris Cyborg a fost primul atlet care şi-a exprimat interesul pentru un meci de box.

Cyborg a concurat în mai multe discipline de-a lungul anilor şi a câştigat mai multe titluri în MMA, wrestling şi JiuJitsu Brazilian, însă nu a păşit niciodată în ringul de box pentru un meci profesionist.

“Ar fi drăguţ să termin cariera cu un meci de box în palmares dar nu ştiu dacă se va întâmpla asta”, a spus Cyborg în timpul unei conferinţe îniantea meciului de apărare a titlului cu Holly Holm la UFC 219.

“Dana ştie asta. I-am spus că mi-ar plăcea să am oportunitatea lui McGregor să fac un meci un box. Îmi iubesc job-ul, iubesc să lupt şi să concurez”.

“Nu aş vrea să termin cariera şi să mă gândesc la ce aş fi putut să fac. Vreau să o fac. Trebuie să mă antrenez din greu şi să fiu pregătită pentru când vor avea o oportunitate pentru mine”.

Deşi următoarea luptă va fi în octogon, Cyborg va avea şansa să lupte cu fosta campioană Holly Holm la UFC 219. Evenimentul are loc pe 30 Dec la T-Mobile Arena în Las Vegas, Nevada.

Lupta Din Preliminariile Ufc 218 Dintre Amanda Cooper Şi Angela Magana a Fost Cenzurată Pentru Reluarea În Fight Pass Din Cauza Unui Incident Legat De Echipament.

Unul dintre cele mai discutate momente din UFC 218 este acela în care topul Angelei Magana aproape că a lăsat la vedere bustul luptătoarei în timpul luptei la sol.

Spre nemulţumirea unora dintre fani, UFC a editat lupta dintre Cooper şi Magana pentru reluările în Fight pass, aceştia neputând să mai vizioneze integral meciul.

Concret, UFC a luat decizia de a înlătura cele 15 secunde ale primei reprize, în care Cooper se afla în garda adversarei sale, iar în timpul luptei la sol, bustiera lui Magana s-a dat la o parte.

A urmat apoi o reacţie gălăgioasă a publicului, iar arbitrul a luat decizia să solicite pauză pentru ca Magana să-şi ajusteze echipamentul. Odată aranjat topul, lupta a fost reluată din aceeaşi poziţie.

Versiunea disponibilă acum în Fight Pass sare direct de la minutul 1: 45 la minutul 2, astfel încât nu apare nicio secvenţă din incident, iar diferenţa editării este insesizabilă.

Cooper câştigă lupta prin TKO în repriza secundă, iar Magana îşi exprimă nemulţumirea faţă de decizia arbitrului, pe care o consideră pripită.

La câteva momente după ce a fost anunţat faptul că Mark Hunt a fost retras din UFC Fight Night 121 , luptătorul a recţionat public.

Hunt ar fi trebuit să-l întâlnească pe Mrcin Tybura în main eventul galei din Australia, însă a fost înlocuit cu fostul campion UFC al categoriei grea Fabricio Werdum.

Oficialii UFC au adus ca argument afirmaţia lui Hunt din timpul unui interviu, conform căreia are de gând să îşi dea viaţa în Octogon.

Hunt reacţioneză pe contul său de Instagram, şi după un şir de injurii aduse lui Dana White, acesta a spus că a petrecut mult timp făcând analize, şi a primit avizul medicilor pentru luptă.

Hunt a mai spus că afirmaţia pe care se bazează decizia UFC-ului de a-l exclude nu era altceva decât o glumă între el şi soţia sa.

S-a declarat foarte dezamăgit, cu atât mai mult cu cât a trecut toate testele medicale şi a cheltuit foarte mulţi bani pe stagiul de pregătire, iar decizia înlocuirii lui a fost luată fără să i se solicite dovezi medicale. Acesta îl acuză pe Dana White că l-a exclus pentru că nu îl suportă, nu din alte motive.

Hunt şi-a asigurat fanii că este perfect sănătos şi că afirmaţia că îşi va da viaţa în cuşcă a fost scoasă din context şi interpretată greşit.

De ceva timp ma gandesc sa revad locuri pe care le-am strabatut in copilarie, alaturi de parinti, asa ca de cate ori am ocazia urc intr-un avion, autobuz, in tren sau in masina personala si merg sa simt, din nou, acele senzatii unice, cu care nu ma pot reintalni decat in acest mod. Pentru ca-mi era dor de Iasi, dar nu avem timp sa conduc atata drum, m-am urcat in primul avion si am vizitat frumosul oras intins pe 7 coline ca Roma antica.

Pentru ca mi-am reamintit de prima mea calatorie cu avionul la Moscova, m-am gandit ca nu ar fi rau sa revad Kremlinul, asa ca am facut o rezervare (foarte important cand mergi cu avionul este sa gasesti cea mai buna oferta, cea mai ieftina chiar) si am fugit intr-un weekend sa ma minunez cu ochi de adult de locurile incarcate de istorie ale rusilor.(fotografie din arhiva personala)

Cu totii avem tot felul de amintiri placute din perioada aceea minunata, cand grijile pareau ceva ce tin de domeniul sf-ului,  iar mama si tata reuseau cu brio sa supravegheze totul de la inaltimea lor de adulti, cumva asemanandu-se cu Zeus si Hera, deoarece puterea lor se rasfrangea cumva asupra tuturor ce ar fi putut intr-un fel sau altul sa ne aduca vreun prejudiciu.

Nu stiu exact de ce am ramas indragostita de copilarie. Poate pentru ca ii iubesc si acum la fel ca altadata sau pentru ca mi-au oferit momente pline de magie. Visele copilului exista si astazi, undeva adanc inradacinate in mintea mea, doar inchid ochii si reusesc cumva sa ma transpun si sa intru iarasi in acea magnifica stare, pe care sper ca intr-o zi sa o aiba si fiica mea.

Nu stiu daca nu ar fi trebuit mai degraba sa va povestesc acea calatorie cu avionul care m-a vrajit pana la Moscova, dar simt mai degraba sa imi amintesc de Ea, asa ca pentru mine acest articol nu este despre a castiga ceva, ci despre ziua de 7 Martie.

Nu stiu cum a fost la altii, dar in copilaria mea am gasit toate lucrurile acelea care adunate la un loc duc la fabricarea unui produs util societatii: intelegere, iubire, respect, lipsa violentei, responsabilitati, comunicare si clipe de calitate petrecute impreuna.

Mama mea era sa zic, dar suntem doua la parinti, asa ca a fost intotdeauna mama noastra, reusea sa creeze momente pline de magie in orice loc am fi fost, in apartamentul din oras, la casa de la tara a bunicilor, in padure la picnic, in vizita la unchi. Simpla ei prezenta undeva anima intreaga atmosfera pentru ca a fost un om bun, cu zambetul pe buze, un om cald si un om extrem de iubitor si de corect.

E drept ca tata mai strica ce tesea ”mamasa” (un alint pe care il ura din rasputeri, dar pe care noi il foloseam pentru a ne hlizi de cum se manifesta cand era asa, bosumflata ca ceva nu-i convenea) si nu era intotdeauna cu chef sa plece in excursii, dar, in general, mama reusea sa stranga pe toti si sa ne faca sa ne iubim, chiar daca intre noi existau diverse animozitati.

Cele mai faine amintiri le am din calatoriile noastre ca familie, unita pe vremea cand Ea exista pentru a ne lega aidoma unei vrajitoare, cu fire puternice de magie, ca intr-o tesatura.

Odata, cand eram prin clasa a cincea, iar sora-mea cred ca abia intrase in clasa intai, dragii mei parinti s-au decis sa faca un circuit prin tara si sa viziteze tara cu masina, alaturi de ”frati-miu” (era de fapt fratele mamei, dar l-am iubit intotdeauna ca pe fratele meu, poate pentru ca mama il iubea la fel si, fara sa vreau, incercam sa fac la fel, avea mama o putere enorma de a te face sa-i iubesti pe ceilalti) impreuna cu cei 4 copii ai sai si cu o alta familie cu care eram prieteni (Pavel parca).

Imi amintesc nebunia ce ne cuprinsese in ajun de plecare, topaiam ca apucatele (lucru pe care tata nu-l suporta, habar n-am de ce, dar ii placea sa ne cam taie din entuziasm uneori, probabil vreo ramasita din copilaria lui de fiu unic).

Nu reuseam sa adormim si ne gandeam ce sa mai luam cu noi in excursia asta interesanta in care eram vreo  8 copii de varste diferite (vara-mea de-a doua, zisa si Catalina de la Bucuresti pentru a o deosebi de sora-mea, noi doua, 4 bucati veri buni, plus fata Pavelestilor).

Dimineata a sosit frumoasa pentru ca noi eram fericite, pentru ca soarele stralucea ca-n Sahara si pentru ca viata de copil e atat de minunata incat nu conteaza nimic altceva pe pamant.

Am urcat cu totii in masina rosie ca focul, imbujorate de minunata excursie si am tipat de fericire, incantate cand celelalte doua masini s-au asezat cuminti in spatele Rosioarei noastre (alintul era dat de mama, care insufletea orice obiect din jurul ei).

Primul popas, imi aduc aminte, a fost cumva pe la Slatina. Nu sa vizitam ceva, ci sa ne desmortim oasele si sa mancam ceva la un restaurant prin zona (era perioada comunismului, deci nu mancam nici pizza, nici fast food, iar mancarea nu era cine stie ce, mai degraba compania).

Friptura cu cartofi taranesti am mancat, cea mai buna din viata mea aveam sa spun multi ani inainte, doar pentru ca asa simtisem in acel moment, totul parea ”cel mai” atunci.

Peisajele erau superbe, soseaua ingusta pe care treceau putine masini era fabuloasa (D-zeu stie de ce), soarele care fugise si lasese in urma sa norii era iertat, iar viata parea vesnica. Oare vreun copil crede ca va sosi vreodata clipa aceea cand va deveni adult? Categoric nu!

La Caciulata ne-am cazat intr-un camping de corturi si am deschis o ditamai magaoaia de cort de vanatoare. Era imens, avea sufragerie (cat cea de acasa), doua dormitoare si un loc caruia ii spuneam bucatarie.

Mamele, nu noi, se ocupau sa faca in fiecare zi oale imense de bunatati, incat acum ma gandesc ce anume le placea in excursie de le facea atat de fericite. Astazi nu as pleca intr-un concediu pentru a gati, sub nicio forma, iar daca as face-o cred ca as plange si m-as vaita ca viata e grea, ca nici macar in aceste clipe nu pot sa scap de munca.

Dar mama nu a facut-o niciodata, nu s-a plans ca ar fi greu, parea totul natural, era incantata ca mancam ca niste soldati dupa instructie si radea cu gura pana la urechi cand o felicitam pentru bunatatile facute, care erau mult mai bune decat cele facute de celelalte doua mamici ce ne insoteau.

Doamne, ce dezordine puteam face! O gramada de haine zaceau pe sacii de dormit, incat nu mai aveam habar ai cui erau chilotii sau tricourile respective. Incingeam partide de fotbal grozave si strigam zgomotos cand inscriam. Intr-o zi mingea buclucasa a sarit direct in paraul din apropiere si s-a agatat in niste boscheti. Ar fi fost greu sa o recuperam noi, copiii, asa ca mama s-a dus vitejeste sa gaseasca balonul de aur.

Cand a iesit din matca paraului, pe marginea sa era un semn frumos, mare si greu sa nu-l fi vazut pana in acel moment (n-a fost, din pacate): ”Atentie! Vipere!”. Evident ca toti am avut acel sentiment de frica si de panica ca in zona, printre noi, sunt temutele reptile, dar asta nu ne-a facut mai putin curajosi si chiar am uitat cu desavarsire de riscuri cand a venit vorba sa cutreieram vaile umbroase.

In alta zi am fugit pana la o tabara de vacanta din zona, unde exista o piscina. Da, ceva cam banal pentru generatia de astazi, dar pentru noi, copiii din comunism, o piscina era mai rara, asa ca ne-am distrat ca in filmele americane cand se organizeaza petreceri pe langa piscinele din curte.

Ne-am jucat cu mingea, ne-am balacit, am plans ca am inghitit apa (nu era prea curata pe atunci, asa ca puteai avea niste surprize de te lua si plansul), am organizat echipe si am jucat scafandrul si sirena, tot felul de nebunii frumoase si care cu greu ar mai putea fi repetate astazi.

Verisoarele mai mari erau insa mai greu de urnit cand venea vorba de joaca cu pustii, adica cu noi, preferau sa traga o fuga pana la discoteca din zona, iar adultii mergeau la restaurant in vale pentru a asculta lautarii. Seara aceea, in care au vrut sa scape de copii si sa se relaxeze si ei, a fost fenomenala.

Nu se asezasera bine pe scaune de vreo ora cand s-au pomenit cu trupa de comando la usa restaurantului, imbracati toti in pijamale si smiorcaindu-ne ca ne e frica sa dormim singuri in cort ca poate vine ursul (campingul avea paza si existau o multime de corturi in jur, plus ca erau fetele lui frati-miu care aveau 16-17 ani, deci aveam babysitter, dar plictiseala duce uneori la lucruri de gen).

Evident ca unul dintre adulti a fost nevoit sa se intoarca la baza militara si sa bage la culcare regimentul de plangaciosi, iar dupa ce ne-a auzit sforaind pe rupte, a reusit sa paraseasca postul si sa se intoarca la petrecere si sa manance cea mai buna ciorba de burta din viata lui, cum aveau sa spuna mai tarziu mama si tata, incantati de cheful de pomina (nu prea ieseau in timpul anului, dar in concedii reuseau sa se distreze super tare).

Oltul mi-l amintesc. Era imens. Doar Marea Neagra il putea egala in mintea mea. Podul de peste rau m-a facut multa vreme sa am cosmaruri pentru ca era cam ingust si in orice moment mi se parea ca se va rasturna si ma va arunca in apa involburata (doar in mintea mea, Oltul era extrem de linistit).

Mi-e dor grozav de mama, de ochii ei  minunati, de parul negru, pe care-l coafa senzational doar pentru ca o inzestrase natura cu el deja aranjat datorita unei texturi interesante, de buzele rosii, frumos arcuite, de mainile delicate si catifelate, de alunita de la coltul gurii, de felul ei de a fi mama. Excursiile copilariei mele au fost frumoase pentru ca existat Ea, asa ca orice vacanta, chiar si un weekend petrecut la iarba verde, a fost magnific, demn de a fi reamintit si rememorat.

Iti amintesti ca era PERFECTA? La multi ani! Chiar daca poate in alt Univers paralel.

O intrebare pentru cei care citesc articolul  meu: Ce amintire din calatoriile realizate va impresioneaza si in ziua de astazi?

Pe 28 Octombrie, fostul luptător UFC la categoría grea, Gabriel Gonzaga îşi va face debutul în box, în Massachusetts.

Motivul trecerii la box un este unul financiar. Gonzaga cu siguranţă un va face 100.000 $ pentru meciul cu Alando Pugh, care are un palmares de 1-10-1 (1 KO) şi a pierdut aproape tóate meciurile înainte de limită. După cum a afirmat pentru MMA Fighting, sportivul în vârstă de 38 de ani vrea o nouă provocare în cariera sa de luptător.

“Antrenorul meu de box mereu a vrut să încerc o luptă şi fac asta de dragul provocării – spune Gonzaga. Din punct de vedere financiar, un înseamnă mai nimic. Un acoperă nici costurile medicale, dar fac asta pentru că vreau. Spre deosebire de McGregor, care a spus că o face de dragul provocării, a pierdut meciul dar a câştigat 100 milioane de dolari, eu am vrut să lupt, aşa cum o fac atunci când concurez în jiu-jitsu sau MMA”.

Gonzaga are un trecut în BJJ însă cele mai multe dintre meciurile sale de MMA s-au desfăşurat pe striking, inclusiv lupta cu faimosul KO obţinut prin lovitura de picior la cap cu Mirko Cro Cop în 2007 şi alte victorii consecutive prin KO, împotriva lui Dave Herman şi Shawn Jordan în 2013. Dorinţa sa de a sta în picioare şi a schimba lovituri a alternat şi cu eşecuri, câteva din cele 11 meciuri fiind pierdute prin KO sau TKO.

În timp ce McGregor a acceptat meciul profitabil cu Mayweather, Gonzaga are o altă abordare în ceea ce priveşte boxul profesionist şi este conştient că nu va putea fi competitiv în faţa boxerilor de top ai lumii.

“Boxul este un sport la nivel înalt iar eu lupt cu cineva de nivelul meu – spune el. Un am mai boxat niciodată. M-am antrenat cu antrenorul Cebola când am stat în Sao Paulo iar acum mă pregătesc pentru o nouă provocare. Mă antrenez cu aceeaşi echipă dar cu sparring de box. Este complet diferit faţă de MMA iar eu am vrut ceva diferit”.

“Obligaţia mea de a câştiga este aceeaşi pe care a avut-o şi McGregor: Nici una. Este primul meci în sportul ăsta dar diferenţa este că eu lupt cu cineva de nivelul meu şi un cu cel mai bun din lume – cu care eu un aş rezista nici o repriză pentru că eu sunt la categoría grea. Am un nivel bun de box dar un ca să provoc un campion”.

Gonzaga spune că nu plănuieşte că înceapă o carieră în box, deci să nu se aştepte minuni cum ar fi un meci cu Anthony Joshua.

Edmond Tarverdyan nu este sigur că Ronda Rousey, elevul său vedetă, va mai lupta vreodată însă el şi-ar dori acest lucru şi are şi adversarul ideal pentru ea – Cris Cyborg.

În cadrul episodului 400 din The MMA Hour, Tarverdyan i-a spus lui Ariel Helwani că Cyborg ar fi o alegere bună pentru un meci de revenire a fostei campioane UFC.

„Ea este” – a spus Tarverdyan. “Vreau lupta asta. Când am antrenat-o pe Ronda, am ştiut că o poate bate pe Cyborg. Ştiu asta. Cyborg e prea lentă”.

Rousey nu a mai luptat de la înfrângearea prin KO în faţa Amandei Nunes la UFC 207 în Decembrie. Această înfrângere a fost a doua din cariera Rondey, prima fiind cu Holly Holm la UFC 193 în 2015.

Înainte de meciul cu Nunes, Rousey a apărut puţin în media şi după înfrângere nu a mai vorbit deloc despre luptă sau despre viitorul ei în UFC. Dana White, preşedintele UFC şi prieten al lui Rousey a afirmat că nu crede că Rousey se va întoarce în octogon.

În ceea ce îl priveşte pe Tarverdyan, deşi consideră că Cyborg ar fi o motivaţie bună pentru Rousey, având în vedere vechea rivalitate dintre cele două, nu este sigur că Rousey ar mai accepta vreun meci.

“Nu ştiu. Vom trăi şi vom vedea. Dacă nu ar exista accidentările şi totul ar fi fost aşa cum era, am accepta meciul şi vă spun că este prea înceată pentru noi. Şi Ronda ar bate-o. Ronda are nevoie de o provocare iar eu vreau să demonstrez ceva întregii lumi. Aşa funcţionează Ronda”.

“A avut asta cu Holly, ea este cea care şi-a dorit agresivitate….Este o femeie rănită şi vrea să revină şi să o bată”.

Cyborg tocmai a câştigat centra vacantă UFC la categoria pană după ce a învins-o pe Tonya Evinger la UFC 214 în iulie. Brazilianca un a pierdut niciun meci de la debutul la profesionişti în 2005 şi este cea mai impunătoare luptătoare a tuturor timpurilor. Cu tóate acestea, a fost acuzată de consum de substanţe interzise încă din 2011 iar Rousey a susţinut acuzaţiile.

“De asta cred că în cazul în care vrea să revină şi să ia o luptă, va face tot posibilul şi cred că va obţine Victoria, susţine Tarverdyan. Pentru că îi ştiu personalitatea Rondei, pentru că în momentul ăsta e fericită şi are o bună motivaţie la cares ă se concentreze în faţa ei. Cred că în momentul ăsta poate face orice ar vrea. Ţine de ea”.

Zvonurile spun că Ronda ar semna în curând cu WWE şi a avut câteva apariţii alături de coechipiera ei Shanya Bszler în promoţia de wrestling. Tarverdyan susţine că nu are informaţii despre acest aspect al carierei ei.

Luptătoarea Amanda Ribas mai are de aşteptat până să lupte în UFC.

Ribas (6-1 MMA, 0-0 UFC),  in vârstă de 24 de ani, a acceptat pedeapsa dată de USADA, partenerul UFC anti doping, pentru consum de substanţe interzise înaintea debutului său în octogon.

Într-un comunicat de presă, USADA a anunţat că Ribas a picat o testare din afara competiţiei, în care a fost depistată cu ostarină, un modulator selectiv al receptorilor androgenici (SARM), care este interzis. Suspendarea ei este retroactivă şi începe cu data de 7 Iunie, 2017, data la care a fost testată.

Ribas a negat că a consumat substanţe potenţatoare de efort după ce UFC a anunţat că este suspect de violare a politicii anti-doping, fapt care a anulat debutul ei în faţa Julianei Lima (9-4 MMA, 3-3 UFC), programat pentru 7 Iulie la T-Mobile Arena în Las Vegas

“Am concurat la nivel înalt în judo şi BJJ de când eram foarte tânără”, a afirmat Ribas pentru MMAjunkie. “Recent, mi-am îndeplinit visul de a ajunge în UFC. Sunt complet împotriva oricărei forme de trişare în sport şi de folosire de substanţe interzise. În cursul carierei mele, nu am folosit niciodată substanţe interzise, lucru pe care nu l-am făcut nici acum.”

“Nu am idée de unde rezultatul pozitiv. Lucrez cu USADA şi cu managerii şi antrenorii mei să aflu cum s-a întâmplat. Îmi voi demonstra nevinovăţia. Voi lupta în UFC şi voi ajunge campioană!”

În trecut, au mai fost suspendaţi doi luptători UFC pentru osterină. Tom Lawlor Lawlor (10-6 MMA, 6-5 UFC) a primit doi ani suspendare după ce a picat o testare din afara competiţiei şi Tim Means (25-7-1 MMA, 8-4 UFC) a primit şase luni după ce substanţa a fost găsită  într-un alt supliment.

Ribas, componentă a echipei American Top Team a câştigat şase din cele şapte meciuri la profesionişti cu trei KO-uri şi două finalizări.

Săptămâna trecută, Joanna Jedrzejczyk a dezvăluit detalii despre slăbirea dură prin care a trecut pentru meciul de apărare a titlului împotriva lui Rose Namajunas la UFC 217 în noiembrie.

Fosta campioană a categoriei 52 de kilograme a afirmat că i-au amorţit picioarele după ce a slăbit 7 kilograme în 14 ore.

În timpul unei apariţii recente la The MMA Hour, Jedrzejczyk a spus că se gândeşte să discute cu fosta campioană Ronda Rousey, despre care crede că a trecut printr-o experienţă dimilară înaintea meciului cu Holly Holm la UFC 193 în 2015.

“Mereu am vrut să vorbesc cu Ronda despre cum s-a simţit în noaptea de dinaintea meciului pierdut cu Holly, i-a spus Jedrzejczyk lui Ariel Helwani. Nu am vrut să o întreb înainte pentru că eram câştigătoare.”

“De fapt, avem un agent în comun şi am vorbit cu el şi i-am spus că îmi simt picioarele amorţite şi că mă simt ameţită sau ceva aşa. Şi partea amuzantă este că şi Ronda s-a simţit lafel înaintea meciului cu Holly Holm.”

Jedrzejczyk a continuat să explice cum s-a simţit şi că şi ea şi Rousey este posibil să fi avut creierul afectat, lucru care a dus la pierderea meciurilor şi detronarea din poziţia de campioane la categoriile lor.

Totodată, ea simte că trebuie să educe lumea despre astfel de întâmplări.

“Partea amuzantă este că oamenii nu cred că îţi poate îngheţa creierul şi că slăbirea poate afecta rezultatul meciului”, a spus ea. “Chiar poate şi asta este cel mei rău lucru. Se poate întâmpla şi asta am păţit eu şi Ronda. Am plătit preţul pentru slăbiri.”

“Ei nu au trecut prin slăbiri şi nu înţeleg, a spus Jedrzejczyk despre criticii ei. Nu înţeleg prin ce a trebuit să trecem, dar într-o zi le voi explica tuturor.”

Jedrzejczyk va avea meciul de revanşă cu Rose Namajunas la UFC 223, pe 7 Aprilie în Brooklyn.

Deși în urmă cu 14 luni a devenit campion  UFC la categoria grea, Stipe Miocic nu a renunțat la jobul său, și lucrează în continuare ca pompier, în ciuda celor 1.2 milioane de dolari câștigați din meciurile de MMA.

Miocic, în vârstă de 34 de ani , a declarat pentru USA Today Sports că nu intenționează  să renunțe la jobul de pompier, deoarece îi aduce satisfacții, îi place să ajute oameni și să fie ocupat.

Angajatorii săi sunt flexibili și înțelegători atunci când este vorba de programul lui de antrenament sau de meciuri, și deși cariera sa în UFC a luat amploare, Miocic nu se dă înapoi de la cerințele postului, la nevoie lucrând și ture de 60 de ore consecutive.

Cu aproape o săptămână înainte să-l demoleze pe Alistair Overeem în UFC 203 și pe Junior dos Santos în UFC 211, Miocic a lucrat în sediul de la Valley View. Kenneth Papesh, șeful sediului a spus că de multe ori zboară direct de la serviciu, și i se pare surprinzător cum poate să își păstreze calmul și să muncească știind că are adversary foarte periculoși care se pregătesc să îl faca KO.

Cea mai importantă îndatorire de serviciu a lui Miocic este acceea de a salva vieți și de a acorda ajutor medical de urgență, ca de exemplu în cazul persoanelor cu stop cardiac.

Soția sa spune că Stipe iubește meseria de pompier, și că serviciul și respectarea unui program îl ‘’mențin normal’’. Este o persoană foarte directă și nu pune prea mult lucrurile în balanță înainte să acționeze. Conduce un camión, ajută la treburile casnice, iar înainte de o luptă recentă, a solicitat UFC să îi cumpere un bilet de avión mai ieftin pentru a călători împreună cu un antrenor de-al său.

Miocic este unul dintre cei mai de temut luptători din Octogon datorită exploziei sale și a forței loviturii. Dacă va câștiga și meciul următor, va intra în istorie pentru recordul de a apăra de 3 ori consecutiv titlul la categoría grea.

Președintele UFC Dana White a spus despre Stipe că este prototipul său preferat de luptător, este un sportiv foarte bun și face spectacol prin KO-urile sale.

Totuși, la un moment dat, Miocic nu a fost tocmai sportivul promovat de UFC.

Obișnuiți cu spectacolul dinaintea luptei, cu afirmații belicoase și provocări publice, cei de la conducerea promoției nu promovau sportivi precum Miocic.

Departe de a fi imaginea sportivului dur și arogant, Miocic are o atitudine prietenoasă, îi place să discute cu oamenii, să bea bere și să mestece tutun, iar acest lucru poate fi exact imaginea de care are nevoie UFC în acest moment.

Este așteptat să intre din nou în Octogon acest an, după ce în trecut i-a învins pe toți fruntașii categoriei, cu excepția lui Cain Velasquez, din motiv de accidentare. Viitorul său adversar nu a fost încă stabilit.

Stipe a declarat că la început atenția publică îl intimida, și că un se simte cu nimic mai bun decât toți ceilalți doar pentru că soarta a decis să fie un bun luptător de MMA.

A spus că îi place să păstreze lucrurile simple, să lucreze ca pompier, iar ca luptător să lovească adversarii în față, și să facă ce îi place.

Lucrurile nu sunt foarte simple când Connor MgGregor își sustine un coleg cu ocazia unui meci de MMA, mai ales daca Marc Goddard Arbitreaza acel meci. Se pare că, intre cei doi există tensiuni.

Dupa incidentul de luna trecuta cand Artem Lobov – coechipierul lui McGregor l-a înfruntat pe Andre Fili. În timpul  acelei lupte, campionul UFC Conor McGregor s-a plimbat în jurul cuştii, strigând colegului său diverse instrucţiuni. Când Fili l-a dus la sol pe Lobov şi McGregor se afla chiar acolo, arbitrul Marc Goddard a oprit lupta pentru câteva momente şi l-a trimis la locul său pe McGregor.

Asta s-a întamplat astăzi dupa meciul din Bellator 187 între colegul lui McGregor, Charlie Ward și John Redmond.

Dupa ce Ward,  l-a facut KO pe Redmond McGregor a intrat în cușcă să-și felicite colegul, însă arbitrul Marc Goddard a intervenit, lucru care l-a înfuriat foarte tare pe campionul UFC care la un moment dat l-a împins pe acesta.

Yoel Romero a demonstrat că este un luptător de elită, chiar şi la cei 40 de ani ai săi. Capacitatea lui atletică şi talentul sunt impresionante şi este un adversar dur şi inteligent. În primele minute ale luptei l-a făcut să şchiopăteze pe Robert Whittaker cu o lovitură de picior şi a continuat să domine lupta în primele două reprize.

Whittaker a continuat să lupte cu piciorul accidentat şi a reuşit să suprevieţuiască ofensivei lui Romero. După primele două reprize, cubanezul a început să simtă anii şi să îi fie din ce în ce mai greu, în timp ce Whittaker, în vârstă de 26 de ani nu înceta.

Avansând continuu, cu lovituri frontale la  corp, combinaţii rapide de braţe şi cu un ritm infernal a reuşit să câştige a treia rundă, a patra şi chiar şi ultima repriză. Cu un amestec de duritate, dorinţă şi tehnică, a fost încoronat campion printr-o decizia unanimă.

Ion Pascu Câstigă Meciul Din Bamma 32

Ion Pascu, consacrat la Clubul Absoluto din Bucuresti,  considerat cel mai complet luptător de MMA din România a reusit în seara o nouă victorie în MMA, în promoția BAMMA care a avut loc în Dublin, capitala Irlandei.

În ultima perioadă,  sportivul român s-a mutat în Irlanda și se antrenează la cea mai cunoscută sală de MMA din lume, la SBG alături de întreaga echipă de antrenori ai lui  Connor MgGregor, printre care coordonată de John Kavanagh.

Astăzi, Ion Pascu l-a întâlnit pe luptătorul spaniol  Omar Jesus Santana (13 victorii si 14 înfrângeri) pe care l-a învins după un meci greu, la decizie, în a doua repriză fiind depunctat de către arbitu în urma unei lovituri neregulamentare de genunchi la cap.

Felicitări Ion Pascu!