Astăzi vă facem cunoștință cu Octav Anechitei, fără îndoială o figură reprezentativă a Clubului AGON.
Octav , în vârstă de 28 de ani, originar din Roman, întrunește toate calitățile pentru a fi un antrenor complet atât de BJJ, cât și de MMA. El este totodată ‘’cutman-ul’’și ’’vraciul’’ echipei, studiile sale de kinetoterapie și nutriție recomandându-l în acest sens.
El se bucură de faptul ca este cornerman-ul preferat al echipei și spune că timbrul vocal sonor și clar este ‘’moștenire’’ de familie, mama sa fiind profesor de limba franceză.
Noi : Spune-ne câteva cuvinte despre debutul tău în sportul de contact. Care a fost prima ta dragoste, ca să spun așa? Octav Anechitei: Am început cu practicarea luptelor greco-romane la vârsta de 9 ani. Se poate spune că luptele au fost prima dragoste aşadar, mai ales că a fost una de lungă durată, aproximativ 10 ani.
Noi: Ce influență au avut părinții ? Este sportul o tradiție în familia ta?
Octav Anechitei : Tatăl şi fratele, ambii au practicat sporturi de contact. Tatăl judo şi box iar fratele arte marțiale, cel din urmă fiind responsabil şi pentru îndrumarea mea în direcția luptelor.
Noi : Dacă nu ar fi fost sportul de contact, ce altă disciplină crezi că ți s-ar fi potrivit?
Octav Anechitei : Mi-ar fi plăcut să joc Rugby. Îl consider un sport de echipă foarte frumos, dinamic, bazat pe principii sănătoase, unde se dezvoltă caractere puternice.
Nu degeaba putem observa în MMA luptători proveniți din rugby sau fotbal american în US.
Noi : În ce moment ai decis să te retragi din activitatea competițională și să te axezi pe antrenorat?
Octav Anechitei: Pe fundalul unei accidentări severe am fost nevoit să stau pe bară o perioadă mai lungă. În perioada respectivă m-am ataşat mai puternic de partea de antrenorat. Am considerat a fi o căutare mai complexă față de zona competiției sportive unde focalizarea principală este eficientizarea constantă şi repetitivă al unui set de tehnici şi strategii, uneori limitative.
Noi : Ne poți împărtăși cea mai frumoasă experiență sau întâmplare din cariera ta sportivă sau din cea de antrenor?
Octav Anechitei : Au existat multe momente frumoase. Dar experiența de a fi în contact cu un fenomen atât de complex şi diversificat cum sunt artele marțiale, este în sine o bucurie. Să observi la tine şi la cei implicați în zona aceasta de arte marțiale schimbări pozitive şi evoluție în varii aspecte este ceva ce te menține motivat.
Noi : Știm că ai absolvit facultatea de Kinetoterapie și ai obținut inclusiv diploma de Master. Pe ce s-a bazat alegerea ta?
Octav Anechitei : Da, sunt licențiat în KT şi am absolvit Master de Nutriție în cadrul U.N.E.F.S. Alegerea a fost dată de dorința de aderare la o profesie care să aibă puncte comune cu sportul şi educația sportivă. De asemenea, ştiind ce înseamnă accidentările am vrut să intru puțin şi în zona de refacere, recuperare post-traumatism, anatomie, fiziologie etc.
Noi: În ce măsură te ajută studiile de kinetoterapie în activitatea de antrenor?
Octav Anechitei: A fost un ajutor enorm. Noțiunile de anatomie şi biomecanică sunt un element cheie atunci când urmăreşti creşterea performanțelor, a calităților motrice, când faci o strategie pentru un anumit tip de luptător sau vrei să îi facilitezi recuperarea după o accidentare.
Noi: Știm că ești interesat să urmezi un curs și să obții un certificat de cutman. Cum vezi viitorul acestei meserii în Romania, dacā aceasta activitate va fi omologatā? Te-ar atrage această meserie?
Octav Anechitei: Da. Am cochetat cu partea de cutman. Este un domeniu foarte interesant şi presupune o bună cunoaştere atât a sportului de contact cu particularitățile sale cât şi a unui set de aptitudini de natura asistenței medicale. Momentan nu pare să fie încurajat prea mult (ca multe altele) în România.
Noi: Care sunt cele mai frecvente accidentări pe care le-ai întâlnit în sală, și ce le recomanzi colegilor pentru a le evita?
Octav Anechitei: Sensibil subiect! Chiar am putea spune că uneori accidentările fac diferența atât într-un meci cât şi în pregătire. Oricât de talentat, experimentat, tehnic sau motivat e un sportiv, în momentul apariției unei accidentări majore, datele se schimbă radical.
Se întâlnesc foarte des leziunile de menisc, ligament încrucişat, cartilaj, herniile de disc, artroze în zona umerilor, coatelor, gleznelor, degetelor, hematomul la nivelul urechii (cauliflower ear), fractura de piramidă nazală.
Prevenția din modul desfăşurării antrenamentului, încălzirea, revenirea şi refacerea post antrenament, masajul, împachetările, rehidratarea şi suplimentația ar fi doar o parte din ce putem enumera ca metode de oprire a degenerării date de un antrenament intens şi destul de taxant la nivel de aparat locomotor.
Noi: Mai știm despre tine și că ai studiat Nutriție, ce sfaturi dai colegilor/ elevilor când te întreabă ce le recomanzi să mănânce în perioada competițională? Dar pentru refacere?
Octav Anechitei: Nutriția e un domeniu în schimbare continuă. Odată cu noile descoperiri se schimbă şi trendurile. E necesară o analiză particulară, un studiu mai amănunțit al unui sportiv pentru a aborda o strategie nutrițională.
Câteva elemente de bază ar fi rehidratarea eficientă, o alimentație mai alcalină pentru prevenirea acumulării de lactat, un raport bun între macronutrienți funcție de perioada de pregătire (%proteină, %carbohidrat, %grăsime) şi microelementele fundamentale (vitamine, minerale, cofactori, enzime)
Noi: Dacă ar fi să încercăm o comparație între un luptător de BJJ cu unul de MMA, care crezi că sunt calitățile strict fizice pe care trebuie să le aibă fiecare? Există diferențe semnificative?
Octav Anechitei: Cu siguranță există diferențe. Mai ales în ultima perioadă când jiu jitsu capătă o tentă foarte sportiv- specializată.
Flexibilitatea, anduranța, şi forța prizelor sunt esențiale. Jocul se schimbă atunci când vorbim de MMA unde e necesară viteză de execuție şi de reacție, bază bună, capacitate de încasator.
Nu degeaba se spune în anumite cazuri că dacă nu ai capacitate de încasator ca luptaaātor de jiu-jitsu, la fiecare pumn încasat îți scade centura.
Noi: Care este prototipul ideal al luptătorului de MMA și al celui de BJJ, în opinia ta?
Octav Anechitei: Nu putem vorbi despre un ideal dar putem vorbi despre trăsături eficiente.
În MMA avem prototipul wrestler-boxer (Tyron Woodley, Robby Lawler, Matt Hughes, Daniel Cormier etc.) şi acel hibrid de striker versatil cu jiu jitsu bun (Anderson Silva, Jose Aldo, Carlos Condit, Demtrious Johnson, frații Diaz).
În Jiu Jitsu avem varietate foarte mare datorită dezvoltării unor tehnici ce au menirea să stopeze trecerile de gardă clasice sau a unor treceri făcute să neutralizeze gărzi mai exotice.
Noi: Cu siguranță mulți luptători din diferite stiluri de Arte Marțiale își pun întrebarea asta : ce este mai ’’ușor ’’ de antrenat, un grappler pe partea de striking sau un striker pe sol?
Octav Anechitei: Depinde de cât de adaptabil este luptătorul şi cât de bun pedagog este antrenorul.
Clasic, grappler pe striking.
Noi: Dat fiind că ai intrat în cușcă și în ipostaza de luptător, ne poți spune cum ți s-a părut această experiență? Consideri că te-a ajutat să îți înțelegi mai bine elevii care luptă pe regulament de MMA?
Octav Anechitei: Da. M-a ajutat să înțeleg mai bine perspectiva psihologică din care priveşte sportivul, efortul necesar. Cum se aud indicațiile din interior, natura emoțiilor. Nu te poți aştepta de la toții sportivii să reacționeze ca şi cum ai avea un joystick în mână şi trimite exact ce îi zici tu. E necesară o perspectivă mai amplă pe care e ceva mai dificil să o construieşti dacă nu te-ai pus în pielea celui care păşeşte în cuşcă.
Noi: Ai luat în calcul o revenire în cușcă sau pe saltea , ca sportiv?
Octav Anechitei: Da. Am luat în calcul.
Noi: Că tot este în trend, ce prognostic ne dai pentru meciul dintre Mayweather și Mcgregor?
Octav Anechitei: Nu vreau să sune arogant sau ceva de genul acesta, dar consider că meciul este un eveniment strict financiar, o formă de fake wrestling coafată în box.
Dacă nu ar fi un scenariu bine regizat, pe reguli de box şi cu intenții 100% reale, McGregor ar apuca cu greu repriza a 2-a
Noi: Ai fi de acord ca un sportiv de-al tău să accepte un astfel de meci, pe un regulament total diferit față de cel pe care se antrenează și competiționează?
Octav Anechitei: Dacă unul din cei pe care îi antrenez ar avea un contract pe o sumă de măcar 5% din cât câştigă Mayweather, nu aş avea motive de nemulțumire.
Cu mențiunea ca arbitrul să fie unul bine pregătit şi să oprească meciul la timp în cazul unei situații ce ar pune în pericol sănătatea sportivului.