Home

Managerul lui Cyborg a făcut public faptul că el şi echipa sa sunt în discuţii zilnice cu oficialii UFC cu privire la o eventuală ofertă pentru UFC 219

George Prajin a spus că discuţiile sunt destul de aprinse de ambele părţi. Cyborg (18-1 MMA, 3-0 UFC) ar putea să caute să îşi apere titlul la categoria featherweight împotriva fostei campioane bantamweight Holly Holm (11-3 MMA, 4-3 UFC) pe data de 30 Decembrie pe T Mobile Arena din Las Vegas. Holm deja şi-a exprimat dorinţa de a lupta, însă Prajin încă aşteaptă o ofertă în acest sens. UFC vrea o relaţie de durată cu Cyborg. Ea doreşte acelaşi lucru, însă vrea să fie sigură că este plătită corespunzător.

În cadrul conferinţei de presă de Sâmbăta trecută, Dana White s-a arătat încrezător că se va ajunge la o înţelegere cu campioana cât de curând.

În ceea ce priveşte contractul lui Cyborg, acesta este pe sfârşite, urmând să expire luna aceasta, indiferent de câte lupte mai are de disputat. UFC 219 este posibil să fie ultima sa obligaţie contractuală cu UFC, însă Prajin nu a dorit să comenteye public ”clauza campionului”, conform căreia, unui actual campion i se prelungeşte contractul cu încă 3 lupte sau cu încă un an.

Justino a semnat un contract de şapte meciuri în 2014 care îi permitea să lupte în toate evenimentele marca Invicta înainte de a semna cu UFC. Deşi promoţia a dorit o înfruntare dintre ea şi Ronda Rousey, acest lucru nu s-a materializat.

Rousey a suferit un KO brutal de la Holm, după care actuala campioană a categoriei bantam a devenit Amanda Nunes, iar Cyborg a spus că nu va mai lupta la mai puţin de 145 pounds, după cele două experienţe la categoria 140 pounds.

Cyborg a revenit în Octogon în iulie în cadrul UFC 214 unde şi-a revendicat titlul de campioană la categoria featherweight -lăsat vacant de Germaine de Randamie în urma unei accidentări, printr-un KO brutal împotriva Tonyei Evinger.

Brazilianca în vârstă de 32 de ani s-a arătat în repetate rânduri nemulţumită de strategia promoţională a UFC, şi şi-a exprimat public părerile.

White a recunoscut că promoţia a greşit în unele situaţii, şi i-a dat lui Cyborg şansa unui meci de titlu, însă cu toate acestea, erau vizibile anumite tensiuni în relaţia cu aceasta.

Cyborg alege să îşi exprime părerile prin intermediul Twitter , unde nu ezită să îşi afişeze nemulţumirea.

White şi Cyborg stabiliseră o întâlnire faţă în faţă, însă a fost reprogramată pentru săptămâna aceasta. Prajin este de părere că faptul că cele două părţi comunică este un semn bun.

Cyborg renegociază cu UFC

Managerul lui Cyborg a făcut public faptul că el şi echipa sa sunt în discuţii zilnice cu oficialii UFC cu privire la o eventuală ofertă pentru UFC 219

George Prajin a spus că discuţiile sunt destul de aprinse de ambele părţi. Cyborg (18-1 MMA, 3-0 UFC) ar putea să caute să îşi apere titlul la categoria featherweight împotriva fostei campioane bantamweight Holly Holm (11-3 MMA, 4-3 UFC) pe data de 30 Decembrie pe T Mobile Arena din Las Vegas.

Holm deja şi-a exprimat dorinţa de a lupta, însă Prajin încă aşteaptă o ofertă în acest sens. UFC vrea o relaţie de durată cu Cyborg. Ea doreşte acelaşi lucru, însă vrea să fie sigură că este plătită corespunzător.

În cadrul conferinţei de presă de Sâmbăta trecută, Dana White s-a arătat încrezător că se va ajunge la o înţelegere cu campioana cât de curând.

În ceea ce priveşte contractul lui Cyborg, acesta este pe sfârşite, urmând să expire luna aceasta, indiferent de câte lupte mai are de disputat. UFC 219 este posibil să fie ultima sa obligaţie contractuală cu UFC, însă Prajin nu a dorit să comenteye public ”clauza campionului”, conform căreia, unui actual campion i se prelungeşte contractul cu încă 3 lupte sau cu încă un an.

Justino a semnat un contract de şapte meciuri în 2014 care îi permitea să lupte în toate evenimentele marca Invicta înainte de a semna cu UFC. Deşi promoţia a dorit o înfruntare dintre ea şi Ronda Rousey, acest lucru nu s-a materializat.

Rousey a suferit un KO brutal de la Holm, după care actuala campioană a categoriei bantam a devenit Amanda Nunes, iar Cyborg a spus că nu va mai lupta la mai puţin de 145 pounds, după cele două experienţe la categoria 140 pounds.

Cyborg a revenit în Octogon în iulie în cadrul UFC 214 unde şi-a revendicat titlul de campioană la categoria featherweight -lăsat vacant de Germaine de Randamie în urma unei accidentări, printr-un KO brutal împotriva Tonyei Evinger.

Brazilianca în vârstă de 32 de ani s-a arătat în repetate rânduri nemulţumită de strategia promoţională a UFC, şi şi-a exprimat public părerile.

White a recunoscut că promoţia a greşit în unele situaţii, şi i-a dat lui Cyborg şansa unui meci de titlu, însă cu toate acestea, erau vizibile anumite tensiuni în relaţia cu aceasta.

Cyborg alege să îşi exprime părerile prin intermediul Twitter , unde nu ezită să îşi afişeze nemulţumirea.

White şi Cyborg stabiliseră o întâlnire faţă în faţă, însă a fost reprogramată pentru săptămâna aceasta. Prajin este de părere că faptul că cele două părţi comunică este un semn bun.

În negocieri emoţiile devin mai puternice, însă ambele părţi sunt flexibile şi vor să obţină cel mai bun rezultat. UFC în mod evident este conştient de valoarea campioanei, şi toată lumea doreşte să se ajungă la un aranjament convenabil de ambele părţi.

În negocieri emoţiile devin mai puternice, însă ambele părţi sunt flexibile şi vor să obţină cel mai bun rezultat. UFC în mod evident este conştient de valoarea campioanei, şi toată lumea doreşte să se ajungă la un aranjament convenabil de ambele părţi.

La câteva momente după ce a fost anunţat faptul că Mark Hunt a fost retras din UFC Fight Night 121 , luptătorul a recţionat public.

Hunt ar fi trebuit să-l întâlnească pe Mrcin Tybura în main eventul galei din Australia, însă a fost înlocuit cu fostul campion UFC al categoriei grea Fabricio Werdum.

Oficialii UFC au adus ca argument afirmaţia lui Hunt din timpul unui interviu, conform căreia are de gând să îşi dea viaţa în Octogon.

Hunt reacţioneză pe contul său de Instagram, şi după un şir de injurii aduse lui Dana White, acesta a spus că a petrecut mult timp făcând analize, şi a primit avizul medicilor pentru luptă.

Hunt a mai spus că afirmaţia pe care se bazează decizia UFC-ului de a-l exclude nu era altceva decât o glumă între el şi soţia sa.

S-a declarat foarte dezamăgit, cu atât mai mult cu cât a trecut toate testele medicale şi a cheltuit foarte mulţi bani pe stagiul de pregătire, iar decizia înlocuirii lui a fost luată fără să i se solicite dovezi medicale. Acesta îl acuză pe Dana White că l-a exclus pentru că nu îl suportă, nu din alte motive.

Hunt şi-a asigurat fanii că este perfect sănătos şi că afirmaţia că îşi va da viaţa în cuşcă a fost scoasă din context şi interpretată greşit.

Gokhan Saki a trecut cu bine de debutul în UFC de vinerea trecută, din Japonia.

Legenda kickboxingului din Turcia l-a trimis la podea în prima repriză pe Henrique da Silva cu celebrul croşeu de stânga – “The Saki Bomb – spre deliciul publicului.

În ciuda faptului că lucrurile au mers conform predicţiilor în ceea ce priveşte sfârşitul meciului, Saki a nişte probleme după ce a fost zguduit de un cot şi un genunchi trimise din clinch.

După lovituri, Saki a încetinit vizibil până când a trimis lovitura decisivă, lăsând loc de critici la adresa condiţiei fizice.

Argumentele lui Saki au fost că încă încearcă să se obişnuiască cu reprizele de cinci minute, după ce în toată cariera de kickboxer a susţinut numai meciuri pe o durată de trei minute pe repriză.

“Ultimul meu meci în Glory a fost în 2014 cu Tyrone Spong iar după acesta, următorul meci a fost un an mai târziu deci în ultimii trei ani şi jumătate am luptat numai o dată” – i-a spus Saki lui Ariel Helwani, pentru The MMA Hour.

“După ultimul meu meci – unul de kickboxing – am fost mereu pregătit pentru trei minute. Acum, au fost cinci minute. După cum am spus, am început numai anul acesta antrenamentul de MMA şi nu poţi să faci totul în câteva luni”.

“După fiecare meci trebuie să continui să te antrenezi pentru a-ţi pregăti musculatura şi pentru condiţionare. Dacă aş fi avut un meci de kickboxing, poate aş fi abosit pentru că un m-am antrenat pentru asta”.

Potrivit lui Saki, o combinaţie între lipsa din ring şi investirea de forţă prea multă în lovituri l-au lăsat fără energie.

“După cum am văzut eu, primele trei minute am fost bine, după care am început să obosesc, însă a fost şi lipsa din ring” – explică el.

“În mod normal, când lupt în kickboxing mă gândesc la combinaţii. De data asta, trimiteam numai lovituri în forţă”.

“Acum am început din nou antrenamentul pentru că asta a fost numai prima dată. Am fost numai 50%. Ăsta e numai începutul. Mă bucur că m-am întors pe scena asta mare. Sunt gata să demonstrez mult mai mult”.

Lui “Tyson din Turcia” i-ar fi plăcut să fi fost mai dynamic, să fi folosit mai multe combinaţii împotriva lui da Silva.

“După ce a căzut prima dată, trimiteam multe croşee de stânga şi de dreapta. Ştia ce urmează. Combinaţiile sunt cele mai dificile pentru adversar. De aici vin KO-urile” – spune Saki.

“Forţa a fost acolo 100% dar nu se compară nimic cu combinaţiile atunci când încerci să îţi faci KO adversarul”.

La numai 23 de ani, Paige VanZant a ajuns unul dintre cele mai cunoscute personaje din Artele Marţiale Mixte iar criticile la adresa ei nu au întârziat să apară.

Clipul postat recent pe o reţea de socializare,şters ulterior şi lăsând numai o poza – în care promoveaza colecţia “Black and White” a sponsorului său, Rebook – a stârnit reacţii in rândul colegilor săi de breaslă. VanZant prezintă produsele întinsă pe un covor alb şi ridicându-şi lasciv bluza.

Fosta campioană Invicta şi in prezent luptătoare UFC – Angela Hill a postat un comentariu mai mult decat maliţios, sugerând ca VanZant promovează mai degrabă un hot line, decât echipament sportiv:

Page a postat la un moment dat pe pagina ei si imaginile video pe care l-a șters ulterior.

Luptătoarea Lauren Murphy adauga: “ am crezut că nu este adevărat. Am crezut că este o reclama falsă. Nu e”.

Critica nu a venit numai din partea reprezentatelor sexului feminin. Jeremy Kennedy – luptător Canadian, neînvins la categoria uşoara a reacţionat, postând pe pagina sa de socializare: “ Ce naiba am văzut?!”.

Comentarii similare la adresa conduitei unei sportive de MMA au apărut recent si la noi, când o luptătoare românca a afirmat despre o alta că succesul i-a venit in urma unei operaţii estetice.

Lipsa Egalității De Șanse – Cauză Majoră Pentru Rezultatele De La Examenul De Bacalaureat

Aproape 1 din 2 elevi (47,7%), care acum patru ani terminau clasa a VIII-a, nu au luat sau nu au ajuns să susțină examenul de Bacalaureat. În 2015, aprox. 179.703 copii au absolvit gimnaziul, iar anul acesta doar 116.316 au finalizat liceul și s-au înscris să susțină examenul de Bacalaureat. Dintre aceștia, au promovat în această primă sesiune doar 85.724. Deși vi se pot părea doar niște numere, în spatele lor se află tragedia fiecărui copil care a abandonat școala din cauza sărăciei sau a lipsei de suport, atunci când rezultatele lui școlare cereau asta.

Avem o problemă reală și pentru a o rezolva trebuie în primul rând să o acceptăm. Cred că trebuie regândit modul de finanțare a educației de la nivel central ca să țină cât mai bine cont de realitățile din fiecare sat și comună, astfel încât copiii vulnerabili și proveniți din medii de risc să nu mai fie dezavantajați.

Reamintesc că mărirea cuantumului tichetelor sociale de grădiniță de la 50 de ron la 100 de ron și schimbarea criteriilor de eligibilitate prin inițiativa legislativă pe care am depus-o recent in Parlament (vezi aici: https://bit.ly/2LcMXeu) este o măsură complementară.

În același timp, pierdem cei mai mulți tineri între clasa a VIII-a și clasa a IX-a. Cauza? Copiii din mediul rural sunt nevoiți să facă naveta pentru a ajunge la școală.

La începutul acestei toamne voi avansa în cadrul grupului parlamentar și la nivelul coaliției de guvernare o serie de propuneri legislative și măsuri concrete, care să amelioreze cauzele inechității.

Toți copiii merită șanse egale la o educație de calitate și este obligația noastră să îi asigurăm fiecăruia posibilitatea de a-și atinge potențialul maxim, indiferent de situația materială, familia și mediul din care provine.

Intr-un vis creat am gasit ceea ce doream cel mai mult in viata. M-am bucurat nespus, ca un copil mic, parca ajunsesem la struguri, precum vulpea din fabula. Pe urma insa, am realizat ca ar fi fost prostesc din partea mea sa visez ceva ce nu mi-as fi dorit. Evident ca m-am intristat si am stat iar sa meditez de ce, cum, daca s-ar putea altfel si pana la urma m-am plictisit de activitate. Am abandonat. Oricum nu conteaza daca doar visez, daca este real, daca imi doresc sau nu. Materialul tinde sa copleseasca umanul, asa ca, inevitabil, la un moment dat realizezi ca totul este desertaciune.

Iti trece. Ca si mie acum.

Priveam inainte ore in sir pe fereastra. Aiurea. Fara scop. Visand degeaba. Am pierdut aceasta abilitatea demult. Acum privesc 1 minut si ma plictisesc pentru ca am uitat sa visez simplu, uman. Eu eram fauritoarea de vise. Traiam in ele ca intr-o alta realitate si ma simteam bine. Vibram cu fiecare vis.

Acum astept. Nimicul.

Zambesc uneori. Evident ca nu intotdeauna uiti aceasta solutie la toate problemele. Razi ca proasta, degeaba! Ce tot ai de razi? E ceva amuzant? Nu. Te cheama Melania? Nu. Si daca m-ar fi chemat Melania ar fi trebuit sa rad sau sa fiu proasta? Cretin Eul meu. Mereu scoate niste idei tampite. NU mereu, gresesc. Doar de ceva timp incoace.

Un vis de orb ma cuprinde de ceva timp. Doar lumini si senzatii.

Ma dor si renunt la el. E inutil si acesta. Totul devine fad si accept ca a inceput perioada de tranzitie. Pe curand!

De ceva timp ma gandesc sa revad locuri pe care le-am strabatut in copilarie, alaturi de parinti, asa ca de cate ori am ocazia urc intr-un avion, autobuz, in tren sau in masina personala si merg sa simt, din nou, acele senzatii unice, cu care nu ma pot reintalni decat in acest mod. Pentru ca-mi era dor de Iasi, dar nu avem timp sa conduc atata drum, m-am urcat in primul avion si am vizitat frumosul oras intins pe 7 coline ca Roma antica.

Pentru ca mi-am reamintit de prima mea calatorie cu avionul la Moscova, m-am gandit ca nu ar fi rau sa revad Kremlinul, asa ca am facut o rezervare (foarte important cand mergi cu avionul este sa gasesti cea mai buna oferta, cea mai ieftina chiar) si am fugit intr-un weekend sa ma minunez cu ochi de adult de locurile incarcate de istorie ale rusilor.(fotografie din arhiva personala)

Cu totii avem tot felul de amintiri placute din perioada aceea minunata, cand grijile pareau ceva ce tin de domeniul sf-ului,  iar mama si tata reuseau cu brio sa supravegheze totul de la inaltimea lor de adulti, cumva asemanandu-se cu Zeus si Hera, deoarece puterea lor se rasfrangea cumva asupra tuturor ce ar fi putut intr-un fel sau altul sa ne aduca vreun prejudiciu.

Nu stiu exact de ce am ramas indragostita de copilarie. Poate pentru ca ii iubesc si acum la fel ca altadata sau pentru ca mi-au oferit momente pline de magie. Visele copilului exista si astazi, undeva adanc inradacinate in mintea mea, doar inchid ochii si reusesc cumva sa ma transpun si sa intru iarasi in acea magnifica stare, pe care sper ca intr-o zi sa o aiba si fiica mea.

Nu stiu daca nu ar fi trebuit mai degraba sa va povestesc acea calatorie cu avionul care m-a vrajit pana la Moscova, dar simt mai degraba sa imi amintesc de Ea, asa ca pentru mine acest articol nu este despre a castiga ceva, ci despre ziua de 7 Martie.

Nu stiu cum a fost la altii, dar in copilaria mea am gasit toate lucrurile acelea care adunate la un loc duc la fabricarea unui produs util societatii: intelegere, iubire, respect, lipsa violentei, responsabilitati, comunicare si clipe de calitate petrecute impreuna.

Mama mea era sa zic, dar suntem doua la parinti, asa ca a fost intotdeauna mama noastra, reusea sa creeze momente pline de magie in orice loc am fi fost, in apartamentul din oras, la casa de la tara a bunicilor, in padure la picnic, in vizita la unchi. Simpla ei prezenta undeva anima intreaga atmosfera pentru ca a fost un om bun, cu zambetul pe buze, un om cald si un om extrem de iubitor si de corect.

E drept ca tata mai strica ce tesea ”mamasa” (un alint pe care il ura din rasputeri, dar pe care noi il foloseam pentru a ne hlizi de cum se manifesta cand era asa, bosumflata ca ceva nu-i convenea) si nu era intotdeauna cu chef sa plece in excursii, dar, in general, mama reusea sa stranga pe toti si sa ne faca sa ne iubim, chiar daca intre noi existau diverse animozitati.

Cele mai faine amintiri le am din calatoriile noastre ca familie, unita pe vremea cand Ea exista pentru a ne lega aidoma unei vrajitoare, cu fire puternice de magie, ca intr-o tesatura.

Odata, cand eram prin clasa a cincea, iar sora-mea cred ca abia intrase in clasa intai, dragii mei parinti s-au decis sa faca un circuit prin tara si sa viziteze tara cu masina, alaturi de ”frati-miu” (era de fapt fratele mamei, dar l-am iubit intotdeauna ca pe fratele meu, poate pentru ca mama il iubea la fel si, fara sa vreau, incercam sa fac la fel, avea mama o putere enorma de a te face sa-i iubesti pe ceilalti) impreuna cu cei 4 copii ai sai si cu o alta familie cu care eram prieteni (Pavel parca).

Imi amintesc nebunia ce ne cuprinsese in ajun de plecare, topaiam ca apucatele (lucru pe care tata nu-l suporta, habar n-am de ce, dar ii placea sa ne cam taie din entuziasm uneori, probabil vreo ramasita din copilaria lui de fiu unic).

Nu reuseam sa adormim si ne gandeam ce sa mai luam cu noi in excursia asta interesanta in care eram vreo  8 copii de varste diferite (vara-mea de-a doua, zisa si Catalina de la Bucuresti pentru a o deosebi de sora-mea, noi doua, 4 bucati veri buni, plus fata Pavelestilor).

Dimineata a sosit frumoasa pentru ca noi eram fericite, pentru ca soarele stralucea ca-n Sahara si pentru ca viata de copil e atat de minunata incat nu conteaza nimic altceva pe pamant.

Am urcat cu totii in masina rosie ca focul, imbujorate de minunata excursie si am tipat de fericire, incantate cand celelalte doua masini s-au asezat cuminti in spatele Rosioarei noastre (alintul era dat de mama, care insufletea orice obiect din jurul ei).

Primul popas, imi aduc aminte, a fost cumva pe la Slatina. Nu sa vizitam ceva, ci sa ne desmortim oasele si sa mancam ceva la un restaurant prin zona (era perioada comunismului, deci nu mancam nici pizza, nici fast food, iar mancarea nu era cine stie ce, mai degraba compania).

Friptura cu cartofi taranesti am mancat, cea mai buna din viata mea aveam sa spun multi ani inainte, doar pentru ca asa simtisem in acel moment, totul parea ”cel mai” atunci.

Peisajele erau superbe, soseaua ingusta pe care treceau putine masini era fabuloasa (D-zeu stie de ce), soarele care fugise si lasese in urma sa norii era iertat, iar viata parea vesnica. Oare vreun copil crede ca va sosi vreodata clipa aceea cand va deveni adult? Categoric nu!

La Caciulata ne-am cazat intr-un camping de corturi si am deschis o ditamai magaoaia de cort de vanatoare. Era imens, avea sufragerie (cat cea de acasa), doua dormitoare si un loc caruia ii spuneam bucatarie.

Mamele, nu noi, se ocupau sa faca in fiecare zi oale imense de bunatati, incat acum ma gandesc ce anume le placea in excursie de le facea atat de fericite. Astazi nu as pleca intr-un concediu pentru a gati, sub nicio forma, iar daca as face-o cred ca as plange si m-as vaita ca viata e grea, ca nici macar in aceste clipe nu pot sa scap de munca.

Dar mama nu a facut-o niciodata, nu s-a plans ca ar fi greu, parea totul natural, era incantata ca mancam ca niste soldati dupa instructie si radea cu gura pana la urechi cand o felicitam pentru bunatatile facute, care erau mult mai bune decat cele facute de celelalte doua mamici ce ne insoteau.

Doamne, ce dezordine puteam face! O gramada de haine zaceau pe sacii de dormit, incat nu mai aveam habar ai cui erau chilotii sau tricourile respective. Incingeam partide de fotbal grozave si strigam zgomotos cand inscriam. Intr-o zi mingea buclucasa a sarit direct in paraul din apropiere si s-a agatat in niste boscheti. Ar fi fost greu sa o recuperam noi, copiii, asa ca mama s-a dus vitejeste sa gaseasca balonul de aur.

Cand a iesit din matca paraului, pe marginea sa era un semn frumos, mare si greu sa nu-l fi vazut pana in acel moment (n-a fost, din pacate): ”Atentie! Vipere!”. Evident ca toti am avut acel sentiment de frica si de panica ca in zona, printre noi, sunt temutele reptile, dar asta nu ne-a facut mai putin curajosi si chiar am uitat cu desavarsire de riscuri cand a venit vorba sa cutreieram vaile umbroase.

In alta zi am fugit pana la o tabara de vacanta din zona, unde exista o piscina. Da, ceva cam banal pentru generatia de astazi, dar pentru noi, copiii din comunism, o piscina era mai rara, asa ca ne-am distrat ca in filmele americane cand se organizeaza petreceri pe langa piscinele din curte.

Ne-am jucat cu mingea, ne-am balacit, am plans ca am inghitit apa (nu era prea curata pe atunci, asa ca puteai avea niste surprize de te lua si plansul), am organizat echipe si am jucat scafandrul si sirena, tot felul de nebunii frumoase si care cu greu ar mai putea fi repetate astazi.

Verisoarele mai mari erau insa mai greu de urnit cand venea vorba de joaca cu pustii, adica cu noi, preferau sa traga o fuga pana la discoteca din zona, iar adultii mergeau la restaurant in vale pentru a asculta lautarii. Seara aceea, in care au vrut sa scape de copii si sa se relaxeze si ei, a fost fenomenala.

Nu se asezasera bine pe scaune de vreo ora cand s-au pomenit cu trupa de comando la usa restaurantului, imbracati toti in pijamale si smiorcaindu-ne ca ne e frica sa dormim singuri in cort ca poate vine ursul (campingul avea paza si existau o multime de corturi in jur, plus ca erau fetele lui frati-miu care aveau 16-17 ani, deci aveam babysitter, dar plictiseala duce uneori la lucruri de gen).

Evident ca unul dintre adulti a fost nevoit sa se intoarca la baza militara si sa bage la culcare regimentul de plangaciosi, iar dupa ce ne-a auzit sforaind pe rupte, a reusit sa paraseasca postul si sa se intoarca la petrecere si sa manance cea mai buna ciorba de burta din viata lui, cum aveau sa spuna mai tarziu mama si tata, incantati de cheful de pomina (nu prea ieseau in timpul anului, dar in concedii reuseau sa se distreze super tare).

Oltul mi-l amintesc. Era imens. Doar Marea Neagra il putea egala in mintea mea. Podul de peste rau m-a facut multa vreme sa am cosmaruri pentru ca era cam ingust si in orice moment mi se parea ca se va rasturna si ma va arunca in apa involburata (doar in mintea mea, Oltul era extrem de linistit).

Mi-e dor grozav de mama, de ochii ei  minunati, de parul negru, pe care-l coafa senzational doar pentru ca o inzestrase natura cu el deja aranjat datorita unei texturi interesante, de buzele rosii, frumos arcuite, de mainile delicate si catifelate, de alunita de la coltul gurii, de felul ei de a fi mama. Excursiile copilariei mele au fost frumoase pentru ca existat Ea, asa ca orice vacanta, chiar si un weekend petrecut la iarba verde, a fost magnific, demn de a fi reamintit si rememorat.

Iti amintesti ca era PERFECTA? La multi ani! Chiar daca poate in alt Univers paralel.

O intrebare pentru cei care citesc articolul  meu: Ce amintire din calatoriile realizate va impresioneaza si in ziua de astazi?

Ma trezesc la prima ora putin indispusa. E cam devreme si parca ar fi trebuit sa mai dorm, dar cat sa dormi? M-am bagat la somn pe la 21.00, adica mult prea devreme pentru orice om. La ora 6.12 minute eram fresh, dar dornica sa mai trag de mine si de ochisori pentru a mai fura cateva minute.

N-am idee de ce, dar imi place grozav sa lenevesc in pat. Sau imi placea pe vremuri, atunci cand creierul meu imi inducea starea de somn la orice ora din zi si din noapte.

M-am inveselit insa imediat ce am deschis fereastra. Vine ploaia! Habar n-am de ce iubesc atat de mult ploaia, poate pentru ca-s nascuta in noiembrie sau pentru ca e vreo setare stricata din nastere. Stropii fini curg pe fereastra si imi place sa ma joc cu ei unindu-i intr-o picatura gigantica.

Pierd minute in sir jucandu-ma ca un copil mic si sorbind mirosul seducator al ploii de primavara. Ai simtit vreodata cat de senzuala poate fi ploaia? Cate senzatii nebanuite poate starni in mintea umana apa ce curge din nori!

Langa casa am zarit motanul care se holba la mine cu ochii lui galbeni, patrunzatori. Nu ma iubeste prea tare, chiar uneori ii vine sa ma zgarie daca il strang prea tare in brate.

Astazi insa se uita ca un indragostit sadea. L-am chemat si a venit sarind ca la patinaj artistic si facand in aer o pirueta fabuloasa, care ar fi facut gelosi patinatorii profesionisti sau gimnastele medaliate la Olimpiada.

Mi s-a trantit in brate si a inceput sa toarca. Golan! Stiu ca joaca teatru si ca o face doar pentru a-l primi langa mine in pat sau a-l hrani. Dar pic in mrejele lui de fiecare data, chiar daca nu il iubesc nici eu pe el. Sau poate ne iubim, in felul nostru, mai rece.

Cine stie? Il musc de-o ureche incetisor si ridica o ureche intrebator. Probabil ca n-are chef de joaca, doar sa doarma, asa ca-l las in pace si el se strecoara sub patura mea. Stam amandoi imbratisati si ne gandim fiecare la ale noastre.

Din cand in cand deschide cate un ochi galben, extraterestru. Deschid si eu unul pentru a-l observa la randul meu. Ne tatonam asa din priviri o perioada pana cand adorm fara sa-mi dau seama.

Ma trezesc o ora mai tarziu. Motanul dormea cu un ochi inchis si unul deschis. Il imping pentru ca e greu si ma doare bratul. Se trezeste si se intinde voluptos, ma priveste lung cu ambii ochi si se ridica aruncandu-si coada in fata mea. S-a dus iubirea, apare indiferenta. Nici eu nu-l mai bag in seama.

Se duce si se aseaza in fotoliul lui, dar tresare brusc cand aude un mieunat de afara. Evident ca il cauta vreo duduie dornica de a se bucura de compania sa. Motanul insa a fost pe afara toata noaptea si nu are niciun chef sa iasa, se lasa usor pe fotoliu si se abandoneaza iarasi somnului. Afara duduia miauna nervos. Deschid geamul si pleaca speriata. Sunt geloasa uneori. Nu tot timpul. 🙂

O zi extrem de obositoare sta sa se sfarseasca. La finalul ei stau si ma intreb de ce oare inca ma irita cum se misca Pamantul. Cum nu gasesc niciun fel de raspuns, starea mea de nervozitate evident ca a crescut si tinde sa cuprinda in intensitate bomba de la Hiroshima. Stiu pare o comparatie stupida, dar inca nu reusesc sa ma abtin sa nu mai transform o banalitate in ditamai Apocalipsa.

Oare oamenii dupa moarte se trezesc intr-o alta viata? Ce-ar fi ca zeii sa-si bata nitel joc de fraierii de noi si dupa ce dam coltul cu talent, sa ne trezim ca de fapt suntem praf si pulbere, nu tu constiinta, nu tu suflet care sa haiduceasca Universul, sau sa ne trezim la propriu, dar cei care au facut rele sa nu fie judecati si dati cu o smoala binecuvantata, iar cei buni sa se uite cu jind si sa se blesteme ca au tinut canoanele fie ele morale sau sfinte.

Ar fi o faza de tot rasul. Nu stau eu in idei de gen, dar as rade nitel de unii fanatici religiosi care pupa de zor icoanele dupa ce au injurat-o pe vecina ca are 5 capre, iar ei niciuna ( sigur din hotie, altfel cum sa se imbogateasca aia), dupa ce au sarit geamul vecinului sa nu il prinda la nevasta-sa in casa ( era sarbatoare, nu ai ce sa muncesti, te mai indeamna Diavolul) etc.

Ce treaba au toate astea cu ziua de marti? N-am nici cea mai vaga idee. AM impresia cumva ca toate lucrurile se intampla marti. Cumva e marti toata saptamana! Cel putin in cazul meu.

Am mai scris eu despre chestia asta, deja sunt convinsa ca sunt pacalita cumva si restul zilelor mi le fura cineva si-mi lasa doar ziua asta afurisita de marti. Grea zi!

Marti e plina la mine: injuraturi cat cuprinde, ura, agresivitate fizica, un negativism ce te cuprinde si-ti invaluia chiar si sufletul. Parca o negura artificiala imi cuprinde fiinta si o raneste cate putin, pana o face mica de tot. Uneori reuseste sa renasca, bobul creste si apar iarasi eu, precum un vesnic Osiris. De prea putine ori in ultima vreme.

Pe 28 Octombrie, fostul luptător UFC la categoría grea, Gabriel Gonzaga îşi va face debutul în box, în Massachusetts.

Motivul trecerii la box un este unul financiar. Gonzaga cu siguranţă un va face 100.000 $ pentru meciul cu Alando Pugh, care are un palmares de 1-10-1 (1 KO) şi a pierdut aproape tóate meciurile înainte de limită. După cum a afirmat pentru MMA Fighting, sportivul în vârstă de 38 de ani vrea o nouă provocare în cariera sa de luptător.

“Antrenorul meu de box mereu a vrut să încerc o luptă şi fac asta de dragul provocării – spune Gonzaga. Din punct de vedere financiar, un înseamnă mai nimic. Un acoperă nici costurile medicale, dar fac asta pentru că vreau. Spre deosebire de McGregor, care a spus că o face de dragul provocării, a pierdut meciul dar a câştigat 100 milioane de dolari, eu am vrut să lupt, aşa cum o fac atunci când concurez în jiu-jitsu sau MMA”.

Gonzaga are un trecut în BJJ însă cele mai multe dintre meciurile sale de MMA s-au desfăşurat pe striking, inclusiv lupta cu faimosul KO obţinut prin lovitura de picior la cap cu Mirko Cro Cop în 2007 şi alte victorii consecutive prin KO, împotriva lui Dave Herman şi Shawn Jordan în 2013. Dorinţa sa de a sta în picioare şi a schimba lovituri a alternat şi cu eşecuri, câteva din cele 11 meciuri fiind pierdute prin KO sau TKO.

În timp ce McGregor a acceptat meciul profitabil cu Mayweather, Gonzaga are o altă abordare în ceea ce priveşte boxul profesionist şi este conştient că nu va putea fi competitiv în faţa boxerilor de top ai lumii.

“Boxul este un sport la nivel înalt iar eu lupt cu cineva de nivelul meu – spune el. Un am mai boxat niciodată. M-am antrenat cu antrenorul Cebola când am stat în Sao Paulo iar acum mă pregătesc pentru o nouă provocare. Mă antrenez cu aceeaşi echipă dar cu sparring de box. Este complet diferit faţă de MMA iar eu am vrut ceva diferit”.

“Obligaţia mea de a câştiga este aceeaşi pe care a avut-o şi McGregor: Nici una. Este primul meci în sportul ăsta dar diferenţa este că eu lupt cu cineva de nivelul meu şi un cu cel mai bun din lume – cu care eu un aş rezista nici o repriză pentru că eu sunt la categoría grea. Am un nivel bun de box dar un ca să provoc un campion”.

Gonzaga spune că nu plănuieşte că înceapă o carieră în box, deci să nu se aştepte minuni cum ar fi un meci cu Anthony Joshua.

Directorul canalului de televiziune Showtime, Stephen Espinoza , este interest de cât mai multe evenimente în care boxeri se confruntă cu luptători din UFC.

Luna trecută a avut loc cel mai mare eveniment din istoria sporturilor de combat.

Conor McGregor, campionul UFC a categoriei ușoare și-a făcut debutul în ringul boxului profesionist, și nu oricum, ci împotriva legendarului Floyd Maywheather.

Showtime Sports a difuzat confruntarea dintre McGregor și Maywheather, care a rezultat una dintre cele mai de succes evenimente pay-per-view a tuturor timpurilor.

Aseară, în cadrul emisiunii The MMA Hour, Espinoza a afirmat că vrea să vadă mai multe meciuri pe regulament de box, având ca protagoniști luptători faimoși de MMA.

Espinoza a mai spus că sunt foarte puțini sportive care au curajul, dorința și de ce nu, priceperea să jongleze între box și MMA. El identifică o oportunitate de business de ambele părți, însă rămâne la latitudinea promotorilor Artelor Marțiale Mixte să decidă dacă astfel de evenimente sunt în interesul lor și a sportivilor lor pe termen lung.

Din punctul său de vedere aceste confruntări sunt mai mult decât binevenite , având în vedere și impactul asupra publicului.

Espinoza a mai afirmat că multe nume mari din UFC, de ambele sexe, au contactat Showtime cu privire la potențiale meciuri pe regulament de box, însă deocamdată nu face public niciun nume.

Interesant rămâne totuși motivul unei astfel de alegeri, caer cel mai probabil se explică printr-o strategie de marketing.

Însă, o  ’’optică romantică’’ar explica acest trend ca o încercare de a salva nobila artă a boxului, care fără îndoială pierde teren în favoarea Artelor Marțiale Mixte.

O altă perspectivă ar fi dorința fanilor fenomenului MMA de a demonstra complexitatea acestui sport, care în opinia multora își merită deja statutul de sport olimpic.

În ultimele saptămâni au aparut cel putin doua zvonuri legat de astfel de meciuri ai căror protagonisti sunt Jose Aldo si Alistair Overeem, care aspiră la un meci cu Anthony Joshua.

Load More